Herniile abdominale
Hernia reprezintă o afecțiune prin care un organ din cavitatea abdominală trece în altă regiune a corpului, în afara abdomenului, printr-un defect de la nivelul peretelui abdominal. Există două categorii mari de hernii: herniile abdominale, la care defectul este într-o zonă slabă de la nivelul musculaturii și herniile incizionale (eventrațiile), la care defectul apare în urma unei intervenții chirurgicale.
1. Hernia inghinală este un defect al peretelui abdominal ce apare într-o zonă slabă preexistentă, la limita dintre abdomenul inferior și coapsă. Prin acest defect pătrund organe din cavitatea peritoneală, producând cel mai frecvent durere, mai ales la efortul fizic și predispunând la apariția complicațiilor (strangulare, încarcerare). Hernia inghinală are un caracter progresiv, crescând o dată cu trecerea timpului și devenind mai dificil de repus in abdomen. Acest tip de hernie este mai frecventă la bărbați.
2. Hernia femurală este un tip mai rar de hernie, ce apare în regiunea de la unirea coapsei cu trunchiul, similar cu hernia inghinală, însă mai jos de aceasta. Simptomele și localizarea sunt asemănătoare cu hernia inghinală, de multe ori diagnosticul diferențial între cele două putând fi făcut doar prin ecografie sau în timpul intervenției chirurgicale. Hernia femurală are caracteristic faptul că defectul este delimitat de mai multe elemente osoase și tendinoase, ceea ce predispune la aparția precoce a simptomelor (durere), dar și la complicații (strangularea). Acest tip de hernie este mai frecventă la femei, datorită constituției bazinului osos.
3. Hernia ombilicală este un defect al peretelui abdominal ce apare la nivelul inelului ombilical (buricului). În acest defect se angajează organele din abdomen producând durere în regiunea periombilicală. Netratată, hernia ombilicală are tendința să crească în dimensiuni și se poate complica cu strangulare, ocluzie intestinală, ulcere cutanate. Acest tip de hernie este mai frecventă în rândul pacienților supraponderali, sedentari, cu tuse cronică sau post sarcină. Cel mai frecvent hernia crește în dimensiuni, pe măsura înaintării în vârstă, făcând mai dificilă intervenția chirurgicală. În caz de tratament precar, inițial, acest tip de hernie prezintă cel mai mare risc de recidivă (reapariție).
4. Hernia hiatală este un defect specific la nivelul diafragmului (muschiul ce separa abdomenul de torace), care produce, de obicei, ascensionarea stomacului în cavitatea toracică. Datorită modificării poziției stomacului apare boala de reflux gastro-esofagian. Pirozisul (senzația de durere și arsură în spatele sternului) este cea mai frecventă manifestare a bolii de reflux. Indicația operatorie se stabilește împreună cu medicul gastroenterolog, nu în toate cazurile de hernie hiatală fiind necesară intervenția chirurgicală. Pentru cazurile simptomatice, ce nu răspund la tratamentul de lungă durată (de obicei, 12 luni), intervenția chirurgicală este singura ce poate ameliora simptomatologia.
5. Herniile de linea alba sunt defecte rare (de regulă, congenitale) ce apar pe linia mediană a abdomenului, locul în care cei doi mușchi drepți abdominali se unesc. Aceste defecte sunt în general mici ca dimensiuni însă pot da frecvent simptome (durere). De cele mai multe ori ele sunt situate deasupra ombilicului si sunt percepute de pacient, drept o mică deformare a musculaturii la acest nivel. Tratamentul chirurgical tradițional presupunea o incizie centrată pe hernie, cu sutura simplă a defectului din peretele abdominal. Actualmente, se impune utilizarea unei proteze (plase) pentru întărirea peretelui, fie printr-o mică incizie localizată la nivelul defectului, fie, mai frecvent, prin abord laparoscopic.
6. Hernia spiegeliana este la rândul său o hernie rară ce apare la marginea laterală a mușchiului drept abdominal, fiind percepută ca o umflătură, de multe ori dureroasă, ce poate iradia („pleca”) spre regiunea inghinală sau hipogastrică (suprapubiană), în abdomenul inferior, lateral (fosele iliace). În general nu sunt mari ca dimensiuni dar se pot complica frecvent (strangulare, ocluzie intestinală). Tratamentul este eminamente chirurgical, procedeul laparoscopic (minim-invaziv) fiind superior abordului chirurgical deschis.
7. Diastazisul de drepți abdominali este reprezentat de îndepărtarea celor doi mușchi drepți abdominali de linia mediană, aponevroza care îi unește devenind mai lată și având tendința să bombeze la contracția abdomenului. Afecțiunea este în principal de natură estetică, deși în unele situații pot apărea și simptome (durere). Ea este frecventă ulterior sarcinilor multiple, la femei; la bărbați, incidența sa crește la pacienții supraponderali, fumători și tușitori cronici. Tratamentul este în general de natură chirurgicală, în cazurile incipiente fiind într-un oarecare grad utilă kinetoterapia si core training-ul (crescând musculatura oblicilor abdominali). Intervenția chirurgicală de plicatură pe cale laparoscopică este minim-invazivă asigurând o recuperare rapidă și un rezultat estetic foarte bun.
Eventrațiile
Eventrațiile abdominale sau herniile post-incizionale sunt defecte ale peretelui abdominal ce apar în zone devenite „slabe”, ca urmare a unor intervenții chirurgicale sau traumatisme. Ele pot fi localizate absolut oriunde la nivelul peretelui abdominal, în general aprope de cicatricile de operatiile anterioare fiind favorizate fie de substratul pacientului (diabet, fumat, suprapondere, tuse), fie de tipul intervenției chirurgicale inițiale, fie de o tehnică operatorie precară privind modul și materialele folosite pentru închiderea abdomenului la intervenția chirurgicala inițială. Eventrațiile au în cele mai multe situații indicație chirurgicală ca și metodă de tratament, operația fiind singurul procedeu în măsură să asigure vindecarea sau prevenirea apariției complicațiilor. Intervenția chirurgicală presupune readucerea conținutului eventrației în abdomen și repararea defectului prin utilizarea unei proteze sintetice, biosintetice sau compozită non aderente („plasă”). În momentul de față, majoritatea eventrațiilor pot fi soluționate prin abord laparoscopic.
Tot în rândul eventrațiilor sunt incluse și eventrațiile sau herniile parastomiale are se formează în imediata vecinătate a ileostomiilor sau colostomiilor – cunoscute și sub denumirea de „anus contra naturii” – definitiv sau temporar. Aceste tipuri de eventrații au indicație chirurgicală ca metoda de tratament, în special datorită complicațiilor care afectează buna funcționare a stomei – tranzitul intestinal, putând fi încetinit. Intervenția chirurgicală este de cele mai multe ori singura în măsură să asigure vindecarea sau prevenirea acestor complicații. Intervenția chirurgicală presupune readucerea conținutului eventrației în abdomen și repararea defectului prin utilizarea unei proteze sintetice, biosintetice sau compozită non aderente („plasă”). Și soluționarea acestor tipuri de eventrații se poate face de cele mai multe ori prin abord laparoscopic.