EN

Simptome comune herniilor

Deși sunt diferite prin localizare toate herniile au în comun același mecanism de producere: la nivelul unei zone din peretele abdominal, în general o zonă mai slabă din punct de vedere constitutiv, presiunea constantă existentă în cavitatea peritoneală produce o exteriorizare a conținutului abdominal, învelit de membrana peritoneală ce formează un sac herniar.

Sacul herniar exteriorizat în afara abdomenului nu dă în general simptome, însă la nivelul lui pot pătrunde organe din cavitatea peritoneală, cel mai frecvent grăsimea abdominală (epiplonul) și intestinul subțire. Aceste organe fiind bine inervate, prin pătrunderea lor în sacul de hernie determină simptomul principal al herniilor: DUREREA. Această durere se localizează tipic la nivelul unde se situează hernia (inghinal, ombilical, pe linia mediană, etc.) însă durerea poate iradia în regiunile învecinate. Durerea este cel mai frecvent declanșată de efortul fizic sau tuse și este cel mai constant simptom al herniilor, de regulă cel care aduce pacientul la medic.

Apariția unei tumefacții, a unei deformări a unei regiuni din peretele abdominal este al doilea simptom în ordinea frecvenței ce denotă prezența unei hernii. Această umflătură are tendința să crească în timp, pe măsură ce hernia crește în dimensiuni, și se accentuează când se contractă abdomenul. Localizarea ei este corespunzătoare cu tipul de hernie și locul unde hernia se produce. Umflătura poate să nu fie sesizată la herniile mici sau la pacienții cu un țesut adipos bine reprezentat.

Expansiunea la tuse și efort fizic este un alt simptom caracteristic pentru hernie, fiind și modalitatea prin care medicul stabilește diagnosticul în timpul examenului clinic. Tusea sau efortul fizic provoacă contracția abdomenului crescând presiunea și împingând sacul de hernie în afara abdomenului. Reducerea sacului de hernie, manevra inversă pe care mulți pacienți o practică, este împingerea sacului de hernie și a conținutului acestuia în cavitatea abdominală, de regulă în timpul repausului.

Pe lângă aceste simptome care apar în general destul de frecvent, aproape zilnic în cursul activității curente la pacienții cu hernie, există o serie de semne și simptome acute care indică apariția unei complicații. Durerea intensă ce nu dispare, imposibilitatea de a reduce henia, asocierea de grețuri și vărsături, oprirea tranzitului pentru gaze și materii fecale sunt semnale de alarmă ce sugerează o complicație a herniei (încarcerare, strangularea).

Când trebuie să consulți un doctor?

Toate herniile au tendința să crească în evoluție, crescând și riscul de apariție a complicațiilor și făcând intervenția chirurgicală de cura a herniei mai dificilă, de aceea vă recomandăm să consultați un medic specializat în chirurgia herniilor dacă aveți unul sau mai multe din următoarele simptome:

E

Durere, jenă, disconfort într-o regiune unde se localizează hernii: inghinal, ombilical, pe linia mediană, etc.), în special la efortul fizic.

E

Apariția unei umflături, a unei deformări într-una din zonele menționate mai sus.

E

Senzația de pulsiune, expansiune la tuse și la efortul fizic în regiunea în care apar durerea și umflătura.

În cazul în care aveți deja o parte din simptomele enumerate mai sus vă recomandăm să consultați de urgență un medic în cazul în care se asociază unul sau mai multe din semnele următoare:

  • durere intensă apărută după un efort fizic, ce nu cedează în evoluție
  • imposibilitatea de a reduce hernia
  • grețuri și vărsături persistente
  • oprirea tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale

Toate herniile au indicație chirurgicală, operația fiind singura modalitate de tratament! Intervenția chirurgicală are cele mai bune șanse de succes și recuperarea este mai rapidă atunci când hernia este într-un stadiu incipient, de aceea vă recomandăm să consultați un medic din echipa noastră specializat în tratamentul herniilor dacă aveți simptome precum cele prezentate mai sus.

Tratamentul este minim-invaziv cu recuperare rapidă și rezultate excelente iar tratând o hernie într-o fază incipientă evită complicațiile majore ca încarcerarea și strangularea ce reprezintă urgențe chirurgicale cu risc vital.