Herniile reprezintă un grup de afecțiuni medicale comune, care apar atunci când organele cavității abdominale pătrund prin punctele de slabă rezistență ale peretelui abdominal. Pentru tratarea unei hernii, este recomandată de obicei o intervenție chirurgicală.
Există două modalități de abordare a herniilor: chirurgia clasică (deschisă) și chirurgia minim invazivă (laparoscopia). Ambele metode sunt eficiente, dar fiecare are avantaje și dezavantaje și pot fi mai potrivite pentru anumite situații și pacienți. Alegerea depinde de situația individuală.
Chirurgia deschisă este o procedură tradițională în care se face o incizie în zona afectată și se repară hernia prin acces direct la țesutul herniat. Această metodă este utilizată de mulți ani și este considerată o tehnică sigură și eficientă. Poate fi efectuata sub anestezie generală, rahianestezie sau anestezie locală la pacienții cu contraindicații anestezice.
Avantajele chirurgiei deschise includ:
• Accesul mai ușor: Deoarece incizia este mai mare, chirurgul are mai mult spațiu pentru a repara hernia.
• Abilitatea de a trata hernii mari și complicate: este adesea preferată pentru herniile complexe, de mari dimensiuni sau cele care s-au complicat cu infecții sau alte probleme asociate.
Cu toate acestea, chirurgia deschisă poate avea și dezavantaje, cum ar fi:
• Poate fi mai dureroasă decât laparoscopia și poate necesita o perioadă mai lungă de recuperare
• Dupa operație, pacienții trebuie să evite efortul fizic mai mult timp.
• Riscul complicațiilor, cum ar fi sângerarea, infecția sau leziuni ale nervilor este mai crescut.
Incizia mai mare poate duce la o cicatrice mai mare și mai vizibilă.
Pe de altă parte, laparoscopia este o tehnologie mai recentă și mai puțin agresivă utilizată pentru tratarea herniilor. Această procedură implică utilizarea unui instrument numit laparoscop, ce are la capăt o cameră video cu care se redă imaginea în timp real pe un monitor. Astfel, chirurgul poate efectua operația folosind instrumente specifice și precise, introduse prin incizii de mici dimensiuni care înlocuiesc incizia mare folosită în chirurgia clasică. Intervenția se efectuează sub anestezie generală.
Avantajele laparoscopiei includ
• Recuperarea este mai rapida, pacienții revenind la activitățile normale intr-un timp mai scurt
• Durerile și perioada de spitalizare sunt mai reduse
• Riscul complicațiilor este mult mai mic
• Este posibilă explorarea intregii cavități abdominale in timpul laparoscopiei, inclusiv a celorlalte zone herniare
• Vizibilitatea este mai bună, laparoscopul oferind o imagine mărită și în detaliu
• Rezultatul estetic este mai bun datorită inciziilor de mici dimensiuni
Dezavantajele laparoscopiei includ
• Tehnica este mai dificilă: Chirurgii trebuie să aibă experiență în efectuarea laparoscopiei, deoarece tehnicile pot fi mai variate, mai dificile și mai precise decât în chirurgia deschisă.
Costuri mai ridicate: Laparoscopia poate fi mai costisitoare decât chirurgia deschisă, din cauza echipamentului și a materialelor specifice necesare.
Care variantă este potrivită pentru tine?
Atât chirurgia deschisă, cât și laparoscopia sunt opțiuni eficiente pentru tratarea herniilor, dar balanța se înclină net în favoarea operație minim-invazive (laparoscopice).
Întrucât la Hernia Center avem o echipă medicală specializată în tratamentul minim-invaziv al herniei, tratăm aproape toate herniile prin abord laparoscopic sau tehnici minim-invazive. Riscurile și complicațiile unei operații laparoscopice sunt minime în mâinile unui chirurg antrenat în chirurgia minim-invazivă, chiar și pentru herniile recidivate sau herniile de mari dimensiuni. Având în vedere avantajele operației laparoscopice, spitalizarea scurtă, durerile minime, recuperarea rapidă considerăm câ tuturor pacienților merită să le oferim de primă intenție tehnica laparoscopică pentru operația de hernie.
Situațiile rare când operația laparoscopică nu este indicată sunt în general reprezentate de problemele respiratorii sau cardiovasculare care fac problematică o anestezie generală. Aceste cazuri se discută la consultul preoperator, împreună cu medicul anestezist, alegându-se varianta optimă pentru pacient, cu riscul anestezico-chirurgical cel mai mic.